Showing results by narrator "Razvan Vasilescu" in All Categories

"Încercat-am sa înteleg de unde vin lacrimile si m-am oprit la sfinti. Sa fie ei responsabili de stralucirea lor amara? Cine ar sti? Se pare însa ca lacrimile sunt urmele lor; dar fara ei nu stiam ca plângem din regretul paradisului. As vrea sa vad o singura lacrima înghitita de pamânt... Toate apuca, pe cai necunoscute noua, în sus. Numai durerea precede lacrimile. Sfintii n-au facut altceva decât sa le reabiliteze." (Emil CIORAN)

Razvan Vasilescu citind povestirile lui Cehov, sensibile si pline de umor, despre oameni simpli si intamplarile lor complicate, pare ca vine chiar din secolul XIX. Si nu vine singur, aduce cu sine un arhivar devenit celebru cu ocazia unui accident provocat de betie, o guvernanta mototoala care este supusa unui test cinic, un functionar care, impins de aburii betiei, ii cere socoteala fostului sau sef, un batran demn si important nevoit sa solicite ajutor pentru nepotul sau neispravit, un functionar sfrijit care se ploconeste in fata fostului sau coleg, ajuns om mare, o actrita ingenua care asteapta declaratia unui comic sacait insa de lipsa unui pahar de vodca, un contraamiral care este invitat la o nunta doar datorita rangului sau, un croitor care traieste din hazul amintirilor, acceptandu-si resemnat umilinta de dragul lor, un raufacator inocent care nu intelege ce fatalitate l-a adus in sala de judecata.

19 texte semnate I.L. Caragiale, 7 actori: "Amici" - lectura Razvan Vasilescu, "Atmosfera incarcata" - lectura Dan Radulescu, "O zi solemna" - lectura Irina Petrescu, "Situatiunea" - lectura Ion Caramitru, "Mici economii" - lectura Dan Radulescu, "Diplomatie" - lectura Marius Manole, "Lantul slabiciunilor" - lectura Marius Manole, "O cronica de Craciun" - lectura Mihai Constantin, "Meteahna" - lectura Victor Rebengiuc, "Repausul dominical" - lectura Dan Radulescu, "La Pasti" - lectura Irina Petrescu.

Si, fiindca tot am ajuns aici, despre ce poate vorbi cu maxime satisfactii un om cumsecade? Raspuns: despre dânsul. Ei, atunci despre mine voi vorbi si eu.

"Geniul lui Kafka este de a povesti ca pe o poveste reala, de a folosi realismul in descrierea unei situatii enorm fictionale. (...) Din clipa in care axioma metamorfozei imposibile este pusa pe tapet, lucrurile curg de la sine ca in cea mai realista poveste din lume. Care este suprema grozavie pe care poate s-o pateasca un om? Este sa cada intr-o nenorocire, sa isi imagineze ca este sprijinit de cei din jurul lui, ca este sustinut, ca nu e singur pe lume si ca el va iesi pana la urma la liman cu ajutorul celorlalti; ori povestea din Metamorfoza este povestea parasirii treptate.

"Dupa ce în 2013 am publicat "Dragul meu turnator", mai mulți cititori m-au întrebat cum de am reușit sa fac rost de povestea Maiorului Patrulescu, caci așa se chema unul dintre capitolele cărții. Mi-o daduse chiar el? Deci îl cunoscusem? O scrisese de mâna? Îi cerusem eu sa o scrie?"

O carte cu doua personaje: un cunoscut si un necunoscut, care se întâlnesc si se înfrunta. Cunoscutul e Gabriel Liiceanu, în ipostaza lui de persoana publica. Necunoscutul e Gabriel Liiceanu, în ipostaza lui de om pur si simplu. El e personajul principal al cartii: omul cu tainele si spaimele lui, acela pe care orice scriitor adevarat cauta sa-l descopere odata cu fiecare noua pagina. Cine sunt eu?

Lucrurile stau altfel. Aici, în colonia penitenciara, principiul dupa care iau hotarârile este urmatorul: vina e întotdeauna mai presus de orice îndoiala. Alte tribunale nu pot urma acest principiu, întrucât sunt alcatuite din mai multe capete si mai au si alte instante superioare. La noi, însa, nu e asa.